Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești.
În relațiile tale cu orice soi de oameni să te păstrezi în limita închegării unei relații care de la început impune credibilitate mutuală, sau drepturi și obligații agasante, sau inferioritate și superioritate materiale și imateriale, sau licăr de ipocrizie, sau, în sfîrșit, autoritatea cuvântului unuia asupra celuilalt. Sunt câteva reguli pe care trebuie să le înțelegi empiric, nu să le întrebi și nicidecum să le găsești prin scriptele bunelor moravuri omenești.
De-ți va ieși în cale un ins care se dă atotștiutor în ale vieții celorlalți cunoscuți sau necunoscuți, ascultă-i cu atenție istorisirile delirante. În profunzimea prostiei sale, sălășluiește însăși demonul răutății. Acest om care-ți trece prin înaintea ochilor mai mult tarele și mai puțin virtuțile semenilor săi, e un viitor critic perfid al tău. Numele lui este Bârfitorul. Ferește-te la rândul tău de îndeletniciri înjositoare. După ce i-ai dat ascultare, nu crede niciun gând pe care ți l-a împărtășit. Fiindcă cuvintele unei asemenea limbi bifurcate sunt o mutilare a intenției faptelor și imaginii celor inculpați. Bârfa e o minciună îmbrăcată în truisme regizate. Scopul ei este să denigreze, să marginalizeze, și să arunce nejustificat o anatemă asupra unui vrăjmaș, care la rândul său, se presupune că poate fi răpus doar prin răutățile gurii.
Bârfa caută să demaște insuficiența și păcatul pre-existente ale cuiva, dar bine ascunse de ochii celorlalți. Bârfitorul e un procuror auto-intitulat, ce indrugă toate elementele neadevărului pentru a construi un presupus adevăr. Ferește-te să-i dai crezare unui asemenea om. Privește-l ca pe viitorul tău vrăjmaș, nicidecum un amic în devenire. Cel ce-ți vrea binele, dorind să-ți fie prieten, nu va discuta lipsurile celorlalți, luând în derîdere eventualele incapacități intelectuale, financiare, sociale, chiar profesionale. Dimpotrivă, el va căuta să te înarmeze cu destule principii pentru a nu deveni subiect de bârfă în gura stricaților care nu pot trăi de grija acțiunilor tale. Cel care se face prieten cu un bîrfitor, este la rândul lui un om predispus pervertirii și răutății. Un ignorant.
Un bîrfitor niciodată nu va fi el însuși dacă nu e și invidios. Aceste două spurcăciuni ale sufletului se împletesc simetric. Dacă întâlnești un individ care se plânge mereu de condiția sa, comparîndu-se cu alții a căror Providență le-a surîs mai repede, acela este tipul Invidiosului. Să ții minte că asemenea făpturi au un destin măcinat, fiindcă privesc prea mult la cei din jur, fără a se cerceta pe sine însuși de șansele pe care le-ar putea întâlni. Invidiosul vede în reușita oricui un afront la o presupusă ordine naturală a universului. Vei vedea că, în opinia invidiosului, succesul mic sau mare al celuilalt obligatoriu zgîlțîie armonia sacro-sanctă a virtuților umane. Ai reușit, devii o țintă a bîrfei, care în adevăr pricinuiește multă durere celor frustrați. Tu caută să nu te însoțești cu asemenea oameni, căci vei privi prea îndelung la invectivele lor, și prea puțin la tine. Mereu vei avea tendința de asculta vești răutăcioase, povești nesimțite și delațiuni incendiare. Depărtează-te de asemenea așa-ziși prieteni, căci ei îți vor îndrepta gândurile pe căile prostiei lor. Sunt niște proști care infectează sufletul atât ușor. Tu să nu râvnești la reușita celorlalți, ci mai înainte de toate cercetează-ți cotloanele minții ca să te stăpînești, să evoluezi, să te înțelepțești. Cel care ajunge să-și stăpînească gândurile, va stăpîni lumea. Mai bine în asceză, decît înconjurat de asemenea lichele drăcești. Trăiește în tine însuți și nu-ți deschide ușițele rațiunii pentru a întâmpina toți proștii, sicofanții și iscoditorii ce te înconjoară. Căci ei vor intra nestingherit și vor căuta în toate sertarele inimii tale, lăsându-le goale și întredeschise.
Și cum prostia nu poate hoinări de una singură pe hotarele lumii acesteia, există înc-un soi omenesc. Mă refer la cel Lăudăros. De vei întâlni un asemenea om, ce caută să-ți fie prieten, ascultă-i disertațiile despre sine. Cel care se laudă nu se vede a fi o ființă perfectibilă. El din născare crede că a atins culmile genomului uman. În narcisismul său exterior și lăuntric, crede cu tărie că stăpînește orice om, gând, știință, ierarhie, sistem. De obicei, lăudărosul îți va înșira multele sale cunoștințe și conexiuni, umane sau sistemice. Dacă îi vorbești de instituțiile cetății, are și acolo. Dacă îi vorbești de meșteșugari sau comercianți, și acolo trebuie să aibă un tartor bine poziționat care-i răspunde smerit și necontenit la orice apel. Dacă îi aduci vorba de bani, probleme de sănătate, probleme cu vrăjmașii tăi, lăudărosul îți garantează pe viața și onoarea lui că te va ajuta în orice clipă din zi sau noapte, doar să-ți cîștige credința, fidelitatea și dăruirea. Nu te lăsa lesne convins de un asemenea actor. E derutant și amar sentimentul când vezi că un asemenea om, capabil peste toți și toate, că te lasă de izbeliște atunci cînd îi rogi ajutorul. În necazul tău ajută-te singur. Blestemat să fii dacă te-ncrezi într-un asemenea șarpe orator.
Dintre toți ăștia de mai sus, lăudărosul e cel mai gustos. Fiindcă în prieteniile noastre căutăm mereu câte-un umăr pe care, poate cândva, ne vom așeza fruntea îndurerată. Acești umeri nu există. Ci ei se preschimbă în priviri la o ceafă. De vei face astfel, sentimentul nimicniciei te va cuprinde, fiindcă în asemenea mincinoși îngâmfați doar cei fără minte își afundă credința.
Ești prost atât timp cât alegi să te înconjori de proști. Iar cele trei caractere de mai sus sunt apanajul prostiei esențiale ce sălășluiește de la începuturi în om. Nu deveni ca și ei. Ferește-ți inima de asemenea spurcăciuni, pe care lumea le numește: “tipuri de prieteni”.
Adrian Sereș
Compendiu de istorie și diplomație 